Trista Europa

n 27 de tari de pe continentul european se va juca timp de cateva saptamani o bizara comedie a democratiei, ca in improvizatiile papusarilor prin balciurile medievale. Pe diverse tribune ridicate in piete sau pe platourile studiourilor de televiziune isi vor face aparitia ciobani analfabeti imbogatiti peste noapte, sefi de partide anagramati, nationalisti demagogi convertiti brusc la spiritul universal, afaceristi esuati in politica, fii, fiice, nepoti si nepoate de demnitari, finantatori de campanii
sau oameni din umbra ai cabinetelor ministeriale, actori reciclati, foste manechine siliconate si cativa rari oameni politici adevarati, dornici sa ia un nou start, gesticuland si perorand ca sa-si castige locul in viitorul Parlament al Europei. Aproape toti vor ataca teme generale care au fost deja melitate si pe la alte alegeri interne, ajungand invariabil la acuzatii politicianiste si atacuri la persoana.



Se va abuza mult de sintagma Uniune Europeana. Dar e aproape sigur ca nici un program electoral cu adevarat european nu va fi prezentat. La ce bun
? Lucrurile serioase sunt plicticoase, si mai toata lumea crede ca postul de parlamentar european nu e decat o sinecura. Trista Europa! Pe vremea cand se calatorea cu postalionul sau pur si simplu pedestru, se gandeau la destinul Europei spirite luminate, ca Suly, Jean-Jacques Rousseau, Saint-Simon, Novalis sau Victor Hugo, nu camatarii vremurilor noi. Acei mari visatori isi imaginau o zi cand Europa va avea un parlament al statelor europene infratite. Il avem acum si nu stim la ce serveste! Ideile lor circulau cu folos, starneau entuziasm, si chiar daca pareau utopice, transmiteau de la o generatie la alta convingerea ca Europa nu-si va putea gasi pacea si prosperitatea decat printr-o uniune liber consimtita a natiunilor europene.



Iata ca ea s-a infaptuit, partial, ba se vorbeste chiar de extinderea ei. Dar intre timp visul a avut vreme sa se birocratizeze, acea uniune a devenit, pentru multi, o afacere
politica si o noua arena pentru extinderea puterii personale, iar circulatia banilor din interiorul
grupului i-a atras imediat pe toti profitorii, inainte ca legislatia inca ezitanta a noii comunitati sa-si ia toate masurile de precautie. Iluministii erau constienti de unitatea culturala a Europei si isi puneau sperante in aceasta uniune a spiritelor, pe care o asigura tocmai diversitatea traditiilor europene. Era un proiect de suflet, de ideal si de fratie, conceput cu inteligenta si incorporand o dimensiune etica de o frumusete emotionanta. Chiar si la inceputurile aventurii, cand Franta si Germania indemnau alte tari sa puna laolalta productia lor de carbune si de otel, inca exista un proiect umanist ardent pentru Europa, care depasea simplul calcul economic. si exista, de asemenea, un proiect politic, cel putin in scrierile celor mai luminati europeni.



FranIois Mauriac publica inca din anii ‘45 o serie de articole in care vorbea despre singura sansa a "peninsulei europene" de a se salva, prin federare, "in acest univers extenuat in care alti giganti... incearca sa-si delimiteze zonele lor de influenta". Ne aflam in varful unei crize economice, rau administrata de UE, care va duce la definirea altor zone de influenta, in functie de grila americano-chinezeasca, in viitoarea etapa a globalizarii. Are UE o strategie pe termen lung (politica, economica, culturala sau chiar de aparare) care sa-i asigure independenta in aceasta noua deriva continentala? Nu s-ar putea spune, dupa cat de ilizibil e programul actualei conduceri bicefale. si dupa cat de inconsistente sunt si acele putine proiecte europene prezentate, pe ici, pe colea, in aceasta campanie electorala.