Unul din trei angajati in Bucuresti e navetist. Tot mai multi si de tot mai departe

ainte de 1989, Bucurestiul era plin de navetisti adusi sa umple marile platforme industriale. Acum, când acestea nu mai sunt ce au fost, fenomenul navetismului a luat mai mare amploare si s-a schimbat. Exista destul de putini “navetisti” cu vila intr-o zona linistita din jurul Bucurestiului si care vin zilnic la serviciu cu jeep-ul. Grosul il reprezinta insa categoria tot mai larga de angajati, care bat zilnic un drum lung pentru salariile mai mari din Capitala.
Statistic, AMOFM Bucuresti raporteaza un numar de 1.013.200 de persoane apte de munca, din care 18.200 someri, de unde reiese ca mai putin de un milion de bucuresteni lucreaza. Totusi, numarul de contracte de munca cu norma intreaga sau redusa, inregistrate in Capitala, e de peste 2.300.000. Teoretic, 1.300.000 dintre angajatii din Bucuresti, adica mai mult de jumatate, sunt navetisti. O evaluare exacta e imposibil de facut. Studiile sociologice iau in calcul doar anumite esantioane ale lor. “Probabil, o jumatate de milion din cei care apar ca navetisti locuiesc totusi in Bucuresti, restul vin intr-adevar din localitatile invecinate, mai ales din acelea pe care noi le-am propus pentru includerea intr-o zona metropolitana. Pentru acesti oameni ar fi un mare avantaj daca deplasarea lor ar fi asigurata cu mijloacele de transport in comun ale Capitalei, la preturi mici, iar spre comunele apropiate s-ar extinde reteaua liniilor de tramvai. Fenomenul e normal sa se extinda, pentru ca Bucurestiul si Ilfovul sunt singura din cele 8 regiuni ale tarii care nu face parte din cele 15 regiuni sarace ale Europei”, ne-a explicat Vasile Gherasim, doctor in sociologie urbana si fost primar de sector, coautor al unuia din studiile Centrului de Sociologie Urbana-CURS. Conform studiului, zona cu cea mai mare rata de navetism spre Capitala (peste 50%) se intinde in nord-est, pana la Gradistea-Moara Vlasiei, in est, pana la Fundeni si Frumusani, in sud, pana la Bostinari si Comana, iar in vest, pana la Bolintin si Ogrezeni. Mijlocul de transport cel mai des utilizat este microbuzul (60%), urmat de autobuz (30%), doar 10% din acesti navetisti folosind autoturismul. Studiul nu ia in calcul insa si naveta cu trenul, care a luat si ea amploare, mai ales in cazurile noi ale navetei pe distante mari, strict pentru un salariu mai mare. In afara de personale, care sunt pline de oameni care stau in localitati mai mici, chiar si sageata albastra este dupa-amiaza ocupata de navetisti care merg la Titu, iar unii merg si mai departe, la peste 100 km distanta, facand chiar un tur de forta zilnic pentru o cariera. La fel de multi vin si dinspre Giurgiu. E greu de evaluat numarul lor exact, mai ales ca cei mai multi merg “cu nasul”, caruia ii dau cateva zeci de mii. Chiar daca mai primesc si amenzi, nu se descurajeaza, si merg in continuare pe blat, cu mai putini bani decat cu abonament.
«S-a obisnuit organismul cu drumul»
Inca de la sase dimineata, de pe la 60 km distanta, in trenurile care vin spre Bucuresti nu poti gasi un loc, nici pe culoar. Cei care apuca un loc in compartiment adorm ca la comanda si ceilalti calatori ii inteleg: “Liniste, ca sunt navetisti care vor sa doarma!”. Cei care fac naveta circa 100 km folosesc fie microbuzele, unde iau abonamente la mica intelegere cu patronul, fie trenul, mai ieftin, dar mai incet. “Multi se vaita ca au slujbe proaste, cu salarii mici, si conditii de lucru grele. Nu ii inteleg de ce nu fac naveta. Treaba lor daca vor sa se scoale la 9. Eu fac naveta de 7 ani. Ma scol la 6 si cand sunt liber, pentru ca deja s-a obisnuit organismul asa. Am si o motocicleta, cu care merg cand intarzii. Daca nu mai pierzi si trenul, nu esti adevarat navetist”, spune din experienta George, de 25 ani, din Gaesti, hair-stilist la Marriott. “Imi convine asa, cu abonament de 2 milioane pe luna la personal, decat cu chiriile din Bucuresti. Nu pot sa ma despart de casa mea. Problema e ca eu ma scol in fiecare zi la 4 si ajung acasa la 22.30. De un an si jumatate fac asta, si deja am probleme cu inima, medicul zice ca e si din cauza navetei. Uneori plec mai devreme de la serviciu, sau ajung mai tarziu, ca sa ma echilibrez cu somnul”, ne explica Sorin, de 37 de ani, din Topoloveni, functionar intr-o banca de la periferie. “Cel mai rau e ca pierzi 4-5 ore pe zi. Si asta inseamna nu numai oboseala, ci si faptul ca esti rupt de realitatea de acasa”, spune trist Costel, de 50 de ani, din Calinesti, functionar la o firma din Drumul Taberei.