Artă de dimensiuni 70 - 80 – 90

La Anaid Art Gallery a fost vernisată joi expoziţia “On the Spot”, la care au participat artiştii István László, Suzana Dan şi Botond Ferenczy.

Expoziţia “On the Spot” face parte din mai vechiul proiect “Antagonism cerebral” curatoriat de Diana Dochia, proiect ce problematizează relaţia artistului cu societatea contemporană. La fel ca în expoziţiile anterioare din ciclul “Antagonism cerebral”, lucrările vernisate joi la Anaid Art Gallery aparţin unor artişti contemporani cu stiluri
extrem de diferite. Ele par să se completeze inspirat însă prin faptul că sugerează mode şi tipologii româneşti din ultimii 30 de ani, ordonate aproape cronologic. István László a creat un personaj flexibil de plastic, un fel de manechin de vârstă a doua, pe care l-a îmbrăcat ca pe un muncitor al anilor ’70-’80.

Şapca trasă pe ochi, faţa ridată, privirea posacă, puloverul de lână, pantofii din piele împletită şi cu vârful bont, ca pe vremuri, n-au cum să nu te trimită cu gândul la anii comunismului, cu cenuşia “modă” proletară.

István László mai participă la expoziţia “On the Spot” şi cu o serie de fotografii al căror protagonist este muncitorul-manechin.

Inspirată parcă de peliculele româneşti realiste din ultimii ani, scenografia fotografiilor trebuie apreciată pentru atenţia la detalii milimetrice: totul aminteşte de decoruri, case şi obiceiuri din perioada comunistă. Într-una dintre fotografii, personajul joacă “rolul” unui buchinist, care-şi păzeşte cărţile expuse în spatele unei rulote, în alta este un gospodar care-şi priveşte maldărul de lemne pentru iarnă sau îşi aranjează boxa cu borcane şi damigene de vin.

Parcă în continuarea acestei epoci, lucrările Suzanei Dan trimit la anii imediaţi Revoluţiei, când consignaţiile au început să se umple de kitschuri multicolore. Şi în această expoziţie, pictoriţa recurge la deja celebrele sale elemente grafice cum ar fi nori roz, petale de trandafir gigantice, degete ciclam rupte sau animale de companie
coafate pompos.

Peisajelor senine în stil suprarealist, realizate în acrilic pe pânză, le sunt contrapuse personaje feminine pictate aproape fauvist, în nuanţe tari, stridente. Vedeta Paris Hilton, pe care Suzana Dan o pictează cu părul galben şi însoţită de un câine roz, este doar unul dintre aceste personaje. Dacă la István László trebuie apreciat hiperrealismul, în cazul Suzanei Dan sar în ochi elemente decorative fanteziste, kitschuri ridiculizate într-o manieră light, fără vehemenţă. Aceeaşi artistă a mai expus şi câteva instalaţii - pitici de grădină multicolori, poleiţi cu auriu, care plâng cu râuri de lacrimi o păpuşă Barbie “sfâşiată de câini”.

Botond Ferenczy redă pe pânză sau direct pe perete “o lume aflată la limita dintre urban trendy şi children playground”, arată Diana Dochia. Realizate în tuş, lucrările sale sunt inspirate de benzi desenate şi de street art. Expresive, amuzante şi ludice, personajele sale nu au nimic în comun nici cu seriozitatea resemnată a muncitorului de plastic semnat de István László şi nici cu ironia agreabilă a lucrărilor suprarealiste realizate de Suzana Dan. Dacă ceilalţi doi artişti au angajamente sociale transparente, Botond Ferenczy lucrează detaşat, cu o fantezie nelimitată, aproape copilăroasă.