Rezistenta prin cultura

La treisprezece ani si mai bine de la Revolutie, inventarul lucrarilor documentate si sistematice despre "caznele" literaturii romane in regimul comunist este destul de sarac. Cu cateva exceptii (seria de volume scoase de Ana Selejan, de pilda), s-a judecat, mai mult decat s-a analizat, ceea ce a fost. S-au adus grave si indistincte acuze de colaborationism, s-a spus ca literatura romana postbelica e o Siberie a spiritului, ca nimic valoros nu s-a creat aici timp de patru decenii, au fost tratate in devalmasie si expediate in registrul pamfletului "obsedantul deceniu" si perioada dezghetului saizecist, tezele din iulie 1971 si reactia intelectualilor nostri, autonomia esteticului si teza protocronismului, alte si alte subiecte dificile, pe care numai printr-o investigatie serioasa le putem intelege in toata incalceala lor. De curand, a fost lansata la apa o alta minunatie: ca toate romanele politice dinainte de '89 sunt, prin propagarea unor jumatati de adevaruri, mai periculoase si mai vinovate decat bine cunoscutele, tristele omagii adresate de scriitori perechii Ceausescu. Pe acest fundal al dezinvolturii verbale ori publicistice, sunt cu atat mai importante studiile si volumele care incearca sa explice, dupa o cercetare atenta a textelor si contextelor, raportul dintre ideologie si literatura, dintre Sistem si Scriitor, in Romania socialista. Un asemenea volum, cu adevarat remarcabil, a reprezentat, in 1999, debutul editorial al unei tinere cercetatoare de la Cluj, Sanda Cordos. A doua editie din Literatura intre revolutie si reactiune (Biblioteca Apostrof, 2002) readuce in discutie criza: un termen impovarat cu numeroase acceptii, conotat pozitiv sau negativ si avand, la noi, o bogata ramificatie, la intretaierea spatiului literar cu cel social-politic. Sanda Cordos analizeaza metodic si aplicat semnificatiile crizei in modernism si postmodernism, in Vest (unde e o tema culturala) si in Est (unde e un rezultat al infestarii ideologice), in literatura rusa si in literatura noastra. Ea cauta si descopera articulatiile doctrinare, umflate monstruos in corpul literaturii, si reductibile, in fond, la primitiva teorie a lui Jdanov si la "genialele" propozitii ale lui Stalin. Ceea ce impresioneaza, insa, si mai mult este paralela facuta intre Rusia sovietica a anilor '30, si Romania comunizata din anii '50. Aceeasi brutalitate a regimului fata de artisti, aceleasi metode de convingere (spectrul saraciei si al inchisorii), acelasi centralism ce arunca in afara spatiului public orice manifestare de independenta, de reflectie libera si demna. Si o aceeasi lupta dusa de scriitorii veritabili (tovarasi de suferinta, in lagarul socialist) pentru a scrie o literatura adevarata, sub raport estetic si/ sau etic. Datorita acestei rezistente disperate, prin cultura si in marginile ei, avem astazi o literatura postbelica autentica si originala. Excelenta carte semnata de Sanda Cordos explica limpede si convingator ceea ce criticii si cititorii seriosi stiau deja... din citite.