Ametit de dragoste

Si spectatorii ies putin ametiti de la acest film, ca si cum ar fi baut un cocktail aromat, dar nu unul mixat - cum s-a spus - pe principiul "cate putin din toate, sa vedem ce iese". Dupa "Boogie Nights" si "Magnolia" ("Ursul de Aur" la Berlin 2000), "Punch-Drunk Love" il impune definitiv pe Paul Thomas Anderson. Tanarul cineast are nu numai indrazneala experimentului, ci si imaginatia amintitului cocktail, altfel zis, a incercarii. Mai greu ne-am putea inchipui o comedie a la Minnelli - anii '50 - in care s-au topit portii bune din ingredientele fratilor Coen, contemporanii nostri. Inceputul nu promitea nimic bun, ziua modestului sef de depozit pornise mai degraba prost: o masina trecuse amenintator prin fata hardughiei sale, cineva ii lasase in usa si o pianina - nici mai mult, nici mai putin - pentru ca, la scurt timp, o gratioasa necunoscuta sa-l roage a-i pastra cheile autoturismului. Suspansul este aproape gata. Dupa toate cele, surorile - sapte harpii - il terorizeaza la telefon. Omul lupta cum poate impotriva agresivitatii celor din jur, iar la nevoie imbraca blana mielului turbat, sparge tot ce-i iese in cale. Ca toti timizii, este in stare de gesturi marete. Din depozitul deprimant in care l-am cunoscut, autorul il expediaza direct in Hawaii, pentru a-i face o surpriza femeii de care pare a fi indragostit, in felul lui. Nimic din ceea ce traieste eroul nostru, sau din ceea ce ii trece prin cap, nu urmeaza legea obisnuitelor reactii, nici macar a celor stiute din filme. Plasati in ceea ce se numeste "cadru in cadru", in spatiul unei usi larg deschise, eroii au ramas nemiscati, inlantuiti intr-un sarut, in timp ce in strada trecatorii pasesc ordonat, ca intr-o miscare muzicala, incoace si incolo. Lumea intreaga pare a se imparti, din acel moment, in oameni al caror rost este sa mearga, hotarat, de la dreapta la stanga unii, de la stanga la dreapta altii, doar pentru a fi un fundal coregrafic adecvat celor doi, suveran indiferenti la orice du-te vino. Inventiv, efervescent, Paul Thomas Anderson a riscat si in materie de distributie, optand pentru Adam Slander (Baiatul cu apa rece), actor pana acum fara succes in Europa, unde era receptat ca un soi de plavan greu de urnit, si pentru Emily Watson (Breaking the Waves), de atatea ori destinata tragediei. Un cuplu neverosimil, imposibil in aparenta, reinventeaza dragostea. Nu ne mira cand el declara: "Te iubesc atat de mult ca-mi vine sa-ti zdrobesc capul cu un ciocan". La urma urmei, nu se spune ca trebuie sa dai fiintei iubite tot ce este mai bun in tine? Eroul lui Anderson asta stia sa faca cel mai bine.